Întemeiată în anul 1833 de trei călugări români veniţi de la Muntele Athos (Visarion, fost ieromonah la Mănăstirea Neamţ, Gherontie şi Isaiia), mănăstirea Cocoș, una dintre cele mai frumoase lăcașuri monahale din județul Tulcea, are o colecţie importantă de carte de cult, adunată din toate parohiile judeţului Tulcea.
Mănăstirea este așezată într-un loc retras, la poalele unui deal acoperit de păduri de tei. Legenda spune că de pe acest deal s-a auzit, într-o noapte, cântecul unui cocoș sălbatic însoțit de o bătaie de toacă. Călugării spun că acest cântec se mai aude și astăzi, uneori.
În 1959 această clădire a fost declarată monument istoric. În anul 1971, pe teritoriul comunei Niculițel, în apropierea mănăstirii, săpăturile arheologice au adus la lumină o criptă care adăpostea moaștele a patru sfinți mucenici: Zoticos, Attalos, Kamasis si Philippos. La doi ani de la descoperirea lor, Sinodul Bisericii Ortodoxe a decis ca moaștele celor patru să fie depuse în patru racle, la Mănăstirea Cocoș. La 17 ianuarie 1973 sunt aduse în mănăstire și așezate la loc de cinste în biserică, într-o frumoasă raclă, ca o mărturie incontestabilă a credinței strămoșești. Prăznuirea acestor martiri se face în fiecare an, la data de 4 iunie.
Biserica este o construcție masivă din piatră în forma de cruce. Absidele din naos sunt adânci și foarte largi. Naosul se delimitează de pronaos prin doi stâlpi voluminoși, câte unul pe fiecare parte, lipiți de zid. Are un pridvor închis, în care se intră printr-o ușă masivă, în două canaturi, înaltă, cu geam în partea superioară.
Ultima modificare la data
Saturday, February 7, 2026
